Jazirah.se

 


   Pedigree


   Galerie Foto

     1999

     2000

     2001

     2002

     2003

     2004

     2005

     2006

     2007

     2008

     2009


   Despre...


   e-mail


    


   Copyright Caballus

        1999 - 2009

  -all rights reserved


 

 

Jazirah.se


Bine ati venit!

 

 

In asteptari...

 

21 maj 2008 asteptam manzul lui Jazi sa iasa, daca tine cont de planurile noastre. Dat ca este primul ei manz, va fi foarte interesant sa vedem cum va aplica rolul de mama, si ce va transmite in urmatoarea generatie de la sine.

Tatal Odalisco, armasar maro din rasa Lusitano, nascut 1995.

 


 

Important!

 

Versiunea romana a acestei pagine nu va fi reinnoita! Vedeti versiunea in limba Suedeza pentru noutati.

 


Archiva foto

Toate pozele cu Jazirah & prietenii ei, in afara de acele poze aflate pe aceasta pagina, se pot gasi la adresa jos mentionata. Copyright toate pozele, drepturile rezervate. Utilizarea in mod comercial nu este admis.

www.putfile.com/jazirah


 

Salut si La Revedere

 

Data: 2003

Acum au trecut mai mult de 4 ani de cand am cumparat-o pe Jazirah de la Herghelia Mangalia.

Patru ani absolut superbi in compania Ei.

 

Dar totul a inceput o zi de toamna la herghelia de cai arabi de la Mangalia, candva in octombrie 1999.

Pe vremea aia eram studenti, eu, Gabi, si verisoara mea Cora. Tocmai ne apucasem din nou de calarie dupa o pauza de cativa ani fiecare si am zis ca o excursie pana la Mangalia ar fi o chestie misto de facut.

Nu prea ne asteptam noi sa ne intoarcem acasa cu un cal, dar din clipa in care am vazut-o pe Jazirah nici una dintre noi nu mai avea nici un fel de dubii - destinul nostru era sa devenim propietari de cai, si nu aveam cum sa ne schimbam soarta.

 

In aceeasi dupamiaza, dupa o proba calare pe iapa care atunci era cunoscuta sub numele "Gazal XVI-13 Draga Mea" ne-am dus cu pasi hotarati la directorul hergheliei si am depus un avans. Dupa doua saptamani aveam probele de sange gata, contractul semnat, suma totala depusa, si ne aflam cu anhengerul in fata grajdului de tineret de la Mangalia, intrebandu-ne insusi cum sa o convingem pe iapa sa intre in anhenger ca sa o putem lua acasa... Dupa vreo jumatate de ora de chin si trecand prin toate metodele existente in final am reusit sa o imbarcam, sa inchidem trapa din spate si sa pornim la drum cu propriul nostru cal.

 

Destinatia finala dupa vreo 4 ore pe drum: Hipocan Corbeanca, Bucuresti. Acolo in intunericul serii ne au asteptat angajatii binevoitori cu usile deschise, furaje si o boxa plina de rumegus proaspat. Pot sa zic ca niciodata nu am regretat alegerea grajdului, si cu siguranta stiu ca si Jazirah dar si noi ne-am simtit extraordinar de bine acolo din toate punctele de vedere. Acolo ne-am simtit intr-adevar ca acasa.

 

Sa cumperi un cal tanar si neastamparat are si partile bune, dar si partile rele. Cele rele sunt ca trebuie sa il inveti totul de la zero, si ca, desi ea a fost foarte usor stapanita, caii tineri deobicei fac trazneli ca orice copil. Trazneala preferata a lui Jazirah se pare ca a fost sa sara gardurile de la tarc... zilnic. Din cauza asta nici nu am avut nevoie sa o invatam precaut sa sara la liber in manej, se descurca foarte bine de una singura si dupa capul ei propriu. La un moment dat facusem un tarculet in manejul acoperit, ca sa facem exercitii pe cerc la liber, cu un gard de 135 cm... Cu un zambet pe buze l-a sarit fara sa clipeasca cand a considerat ca exercitiile noastre o plictiseau. Si-a ales destinul singura, sa devina un cal de sarituri.

 

In perioada asta de patru ani a apucat sa intre in cateva concursuri, la inceput in clasele de cai tineri cu Bobby, iar apoi mai permanent in campionatul de amatori cu Magda, castigand premiul intai in primul lor concurs din 2003 la Steaua, in ambele probe la care au participat.

Dar in general Jazirah a trait o viata foarte variata, ba ca un cal de concurs, ba ca un cal de plimbari in padure, dresaj si mai ales ca un cal de companie exemplaric stand cu noi la masa pe terasa de la Corbeanca uneori.

 

Dar timpurile trec, anotimpurile se schimba, si studentii isi iau examenul si zboara in vant.

Cora s-a mutat inapoi in Germania in 2002, iar eu am plecat in Suedia in 2003.

 

In vara 2004 a venit randul lui Jazi sa isi intinda aripile spre taramurile mai nordice ale Europei, schimband domiciliul pentru o perioada nestabilita.

Momentan cu asta ne ocupam acum - aranjand actele necesare de export, si apoi imbarcarea si transportarea calului. Va fi o calatorie lunga, dar nevoita.

Cand ne-am stabilit in casa cea noua vom documenta cateva randuri si despre asta, dar pana atunci, tineti pumnii pentru o calatorie calma si placuta, care va strabate Europa dintr-un colt in altul trecand prin Romania, Ungaria, Austria, Germania, Danemarca si ca destinatie finala Suedia.

 

Pana atunci sunt cateva chestii care vreau sa le spun, sa le transmit tuturor care au fost in contact cu noi de alungul anilor, fiecare mangaiere a fost apreciata, si fiecare morcov de neuitat. Fiecare sfat sau ajutor, fiecare zambet sau vorba buna, toate le purtam cu noi in suflet.

Stiti cine sunteti - Va Multumim!

O sa ne fie un dor imens dupa voi, lasand un gol in viata noastra pe care altcineva nu il va putea umple.

 

Sper sa ne revedem in curand - pe termeni mai stabili.

 

//G & J

 

Update!

Trebuie sa va spun ca aceasta calatorie nu a fost scurta, ci cred ca una din cele mai lungi din istoria exportatorilor de cai...

Ne-a luat 4 saptamani sa ajungem dintr-o parta a Europei in cealalta, dar intr-un final intarziat am reusit cu bine, sanatosi si veseli.

 

Momentan Jazirah este foarte multumita in grajdul ei cel nou, unde locuieste in armonie cu inca 4 cai, unde primeste mancare din belsug si unde sta afara pe pasune de dimineata pana seara si zambeste alaturi de tovarasii ei noi.

 

//G & J

 

Jazirah's old website in

 English

   Romanian